Caracatiţa gazelor ruseşti strangulează economia Republicii Moldova
”Itera” şi Voronin merg pe acelaşi drum?
Referindu-ne la verosul concern rus “Itera” - favoritul distribuitor de gaze, dirijat din Kremlin - cu afaceri dubioase şi ramificaţii începând cu Siberia şi până în Sicilia şi dincolo de ocean, ajunsesem şi la dubioasa-i activitate a acestuia în Republica Moldova.
Potrivit unei declaraţii de presă a preşedintelui administraţiei firmei, Vladimir Makeev (agenţia “Rosbusinessconsulting”), ”Itera” era în căutarea unor investitori strategici pentru centrala sa electrică din Moldova.
Lui Makeev îi crescuse pofta după ce „Itera”, în 1997, a participat, nestingherită de puterea de la Chişinău, la una dintre primele proceduri de privatizare a întreprinderilor transnistrene şi anume la procurarea a 70 la sută din acţiunile Uzinei metalurgice moldoveneşti de la Râbniţa. În loc să invoce un tribunal internaţional sau să ceară Moscovei explicaţii în legătură cu implicarea acesteia în privatizarea ilicită din Transnistria, Voronin, care mima de ochii lumii lupta pentru integritatea ţării, încurajează vinderea frauduloasă a patrimoniului Moldovei. Culmea ipocriziei: îl decorează în 2002 pe directorul general al “Iterei”, V. Makarov, cu ordinul “Gloria Muncii”. Pentru ce oare? Nu cumva pentru comisioanele de pe urma miliardelor lui Makarov din Transnistria, investite sau spălate? Un subiect la care vom reveni pe parcurs.
Cine a turnat gaz în foc?
Apropo, vă mai amintiţi cu ce tam-tam reprezentanţii presei procomuniste din 2006 relatau despre demararea construcţiei Staţiei electrice de la Burlăceni? În context, agenţiile de presă, citându-i pe liderii “Itera”, afirmau că, la finele anului, staţia va produce energie electrică, atât pentru Moldova, cât şi pentru export. În realitate, “staţia electrică” nu a fost decât o păcăleală, iar ţăranii de la Burlăceni, care şi-au cedat pământurile mănoase, nici nu bănuiau că acestea ar putea fi revândute, ele fiind, de fapt, ţinta unor interese necurate.
Ce o fi oare la mijloc? De ce atâta interes pentru Moldova, unde slugarnicul ex-preşedinte Voronin i-a întâmpinat cu pâine şi sare? În 2001, ”Itera” a cumpărat, cu aprobarea conducerii republicii, 80 la sută din acţiunile Fabricii de carton, cu intenţia de a o transforma în una dintre cele mai mari fabrici de mucava din fosta URSS. Potrivit relatărilor din mass-media din acei ani, la 19 noiembrie 2002, Vladimir Voronin, într–un interviu exclusiv pentru “Itar Tass”, acordat cu ocazia consemnării unui an de la semnarea acordului de prietenie şi colaborare cu Federaţia Rusă, a declarat: “Compania “Itera” a renăscut una dintre cele mai mari întreprinderi din Moldova - Fabrica de carton”.
În câţiva ani, conducerea comitetului sindical de la Fabrica de carton a sesizat autorităţile republicane asupra restanţelor salariale şi abuzurilor comise de noua conducere. Tot în acea vreme, Fabrica de carton se transformase într-o “ghilotină” care nimicea ziarele şi donaţiile de carte românească de peste Prut.
Ulterior, în 2004, Guvernul Republicii Moldova a emis o hotărâre specială “Cu privire la construcţia Centralei electrice de la Burlăceni, Cahul”, în care se spune că “pentru creşterea capacităţilor de generare a curentului electric, Guvernul decide să accepte propunerea Ministerului Energeticii şi oferta companiei “Itera” despre construcţia unei centrale electrice private cu capacitatea de 450 MWT, lângă Burlăceni. În decizia Guvernului se recomanda autorităţilor locale să ofere companiei “Itera” 40 ha de teren necesar pentru construcţia staţiei electrice. Hotărârea e semnată de demnitari importanţi, cum ar fi Vasile Tarlev, Zinaida Greceanâi. A nimerit se pare în plasă şi preşedintele Parlamentului de atunci, Marian Lupu. Deşi, conform legislaţiei RM, conducerea statului nu era în drept să vândă terenuri unor agenţi privaţi străini, Alexandr Bannikov, directorul Agenţiei de Relaţii Funciare şi Cadastru, a insistat (la 19 mai 2006) în plenul Parlamentului ca în lege să se facă următoarele modificări: terenurile pot fi procurate de către persoane fizice care sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, dar şi de persoane juridice, în al căror capital statutar nu se conţin investiţii străine. A admis această ilegalitate şi Curtea de Apel Cahul.
Pentru a se racorda legii, peste noapte s-a organizat o nouă filială a Moldova ”Itera” - “Mold Itera Energy” (deşi proprietarii ei erau în exclusivitate cetăţeni ruşi). Directorul Moldova Itera, Ion Untu, ex-deputat în Parlament (Alianţa Braghiş şi BMD, ex-funcţionar în Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova), în ultima vreme s-a dedat businessului.
Afaceri de miliarde duse ca pe apa Prutului
În timp ce 40 de ha din patrimoniul republicii au fost scoase la mezat, deputaţii s-au pomenit în faţa altei dileme. Conform legislaţiei în vigoare, nu admite ca terenurile fertile, cu bonitatea mai mare de 60 de grade, să fie repartizate pentru construcţii. Bonitatea solurilor de la Burlăceni era de peste 70 de grade. Deşi unii deputaţi au bătut alarma, cerând neadmiterea acestui sacrilegiu, la 2 iunie 2006 majoritatea parlamentară a votat „pentru”.
S-a opus ficţiunii deputatul de pe atunci, Vlad Filat, care i-a atenţionat că atribuţiile pentru schimbarea destinaţiei unui teren agricol aparţin Guvernului şi nu e cazul să plaseze responsabilităţile pe seama Parlamentului. “Retragerea terenurilor agricole de calitate superioară din circuitul agricol pentru necesităţile de stat şi publice se face numai în cazuri excepţionale, prin hotărâre de Guvern”, a adus argumente şi un alt deputat, juristul Gheorghe Susarenco. Dar nu au fost ascultați. În acelaşi an, Alexandr Bannikov a emis o decizie ca întreprinderea cu pricina să fie eliberată de TVA, adică de 100 de milioane de euro, spălaţi din Bugetul de Stat.
Cum a procedat până la urmă Parlamentul? Preşedintele Parlamentului a zis literalmente: “Rog să ne calmăm puţin, fiindcă am ajuns, în sfârşit, şi la exerciţiul de vot. Cine este „pentru”, rog să voteze; 60 de voturi pro. Deci, proiectul de lege este aprobat în prima lectură”.
Cine stă în spatele manevrelor importurilor gazelor ruseşti?
În anii ‘90, odată cu declanşarea războiului contra terorismului internaţional, în Occident mafia rusă era considerată principala ameninţare contra ordinii mondiale. Caracatiţa gazelor ruseşti, care e mai abilă decât cea siciliană, nu se opreşte doar la Makarov, directorul ”Iterei”, care este şi el un biet pion faţă de un alt personaj macabru, capul mafiei ruseşti, Semion Moghilevici. The Wall Street Journal, presa rusă şi cea ucraineană au relatat cu lux de amănunte că celebrul geniu al negrului, Semion Moghilevici, este considerat organizatorul manevrelor financiare opace din jurul importurilor de gaz rusesc. Moghilevici este şi stăpânul afacerilor necurate din Transnistria, despre care Voronin şi justiţia din Moldova nu au spus vreun cuvânt. De ce?! Vom încerca să răspundem pe parcurs.
Tamara GORINCIOI
